Energia verde este, fără doar și poate, un obiectiv la care trebuie să ajungem cât mai repede. Însă, chiar dacă toți ne dorim energie regenerabilă, trebuie să fim și suficient de conștienți că ea are o volatilitate foarte mare. Prin urmare, trebuie să fie acoperită de o resursă securitară, precum gazul natural, de care România dispune.
Da, ne dorim cu toții să avem o energie cât mai curată, produsă, dacă se poate, integral din surse regenerabile și fără amprentă de carbon. Dar, până să ajungem acolo, vom trece printr-o tranziție, unde vom avea nevoie de o resursă care să ne asigure că putem continua producția fără sincope și, mai mult decât atât, la prețuri sustenabile.
În acest context, gazul natural poate susține tranziția, fără niciun dubiu, pentru că există resurse, iar investițiile în exploatarea lor, mai ales a celor din Marea Neagră, ne vor ajuta să depășim dependența de cărbune. Este un avantaj economic fundamental, de care România ar trebuie să profite la maximum. În plus, gazul natural poate fi folosit și ca bază foarte bună pentru tehnologiile viitoare, cum ar fi, de exemplu, producția de hidrogen.
Mai mult decât atât, dacă ne referim la securitate energetică și la siguranța aprovizionării, un singur cuvânt este definitoriu: constanță.
Iar aici intervine un echilibru foarte fin în felul în care se reglează mixul energetic. În ceea ce privește mixul între gaz, hidro, nuclear și surse regenerabile, suntem una dintre cele mai echilibrate țări din U.E.. Prin urmare, destabilizarea acestui echilibru, înainte de a avea cu ce să îl înlocuiești, ar putea periclita securitatea energetică.
În cazul resurselor regenerabile, avem nevoie de o energie care să poată să pornească la fel de repede precum se opresc acestea atunci când condițiile meteo se schimbă. Pentru asta trebuie continuate și investițiile. Cele în eolian, în nuclear și hidro sunt absolut necesare, însă nu putem uita o resursă uriașă, ieftină și competitivă, pe care o avem la dispoziție: gazele.
Este adevărat că în ultimii ani energia regenerabilă a devenit și mult mai ieftină decât era în urmă cu 10–15 ani, ceea ce a dus la o cerere crescută în această direcție. Problema fundamentală rămâne însă discontinuitatea lor, care atrage, automat, prețuri mai mari pentru consumatori.
De aceea, analiștii apreciază că până la o adopție de masă a soluțiilor din regenerabile, gazele naturale, ca sursă de tranziție, ar putea să reprezinte o sursă care să țină costurile sub control. Evident, cele două tehnologii nu se exclud una pe cealaltă, așa că trebuie să ajungem la un sistem energetic sănătos, astfel încât costul mediu pentru tehnologii să fie unul acceptabil pentru consumatorul final.
Desigur, când ne referim la tot ceea ce presupune tranziția energetică, nu putem să nu atingem și situația locurilor de muncă.
În Industria de Petrol și Gaze sunt în jur de minimum 25 de mii de angajați, pe orizontală și pe verticală.
Prin comparație, noi investiții pe zona de regenerabile înseamnă noi locuri de muncă, atât în ceea ce privește construcția acestor capacități, cât și în ceea ce privește asigurarea funcționării și operării lor.
La nivelul energiei regenerabile, la momentul investiției, există o necesitate mai ridicată pentru a construi această capacitate, după care, pentru partea de operare, lucrurile sunt mult mai simple, ceea ce înseamnă reducerea locurilor de muncă.
Sigur că o societate se bazează pe energie ieftină, dar se bazează și pe faptul că oamenii trebuie să aibă locuri de muncă, să câștige bani ca să plătească chiar și acea energie ieftină. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să lipsească o strategie și un program de implementare foarte clar, astfel încât să ne și atingem țintele de decarbonare, dar toate trebuie făcute în baza unui plan realist, bazându-ne exclusiv pe ceea ce avem la îndemână în România.