În iulie 2024, a fost adoptat Regulamentul 1787 de reducere a emisiilor de metan în sectorul energetic, cu prevederi ce au impact atât asupra producției UE de petrol, gaze naturale și cărbune, dar și asupra importurilor. Dat fiind numărul mare de sonde existente în România, acest nou act are o importanță crescută pentru sectorul energetic românesc, care va trebui să mobilizeze sume importante pentru a respecta noile impuneri.
Context. De ce este necesară reducerea emisiilor de metan?
Conform Regulamentului, metanul (CH4) ocupă locul al doilea după dioxidul de carbon (CO2) în ceea ce privește contribuția globală la schimbările climatice, fiind responsabil pentru 1/3 din încălzirea actuală. Cantitatea de CH4 din atmosferă la nivel mondial a crescut brusc în ultimul deceniu.
Evaluările realizate de grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), din cadrul ONU, au arătat că sunt necesare reduceri considerabile ale emisiilor antropice de metan până în 2030 pentru a limita încălzirea globală la 1,5°C. Metanul are o perioadă de remanență în atmosferă mai scurtă decât CO2, 10-12 ani față de sute de ani, dar efectul său de seră pe o perioadă de 20 de ani este de peste 80 de ori mai semnificativ decât cel al CO2.
În raportul său din 2020 privind calitatea aerului în Europa, Agenția Europeană de Mediu a afirmat că metanul este un gaz precursor al ozonului troposferic și contribuie la poluarea aerului. Deci, combaterea emisiilor de metan ar îmbunătăți și protecția sănătății umane.
Conform Regulamentului, reducerea cu 45 % a emisiilor de metan până în 2030, pe baza măsurilor specifice disponibile și a unor măsuri suplimentare în concordanță cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, ar putea evita 0,3°C din încălzirea globală până în 2045.
Principalele surse de metan eliberat în atmosferă
Aproximativ 60 % din emisiile globale de metan sunt antropice (produse de om). Emisiile cele mai ridicate provin din producția și utilizarea combustibililor fosili (între o ¼ și 1/3) deșeuri (1/4) și agricultura (1/2), în special agricultura intensivă.
Reducerile cele mai rentabile ale emisiilor de metan pot fi realizate în sectorul energetic. Datele din inventarul gazelor cu efect de seră al Uniunii arată că emisiile de metan generate de minele de cărbune reprezintă cea mai mare sursă unică de emisii de metan din sectorul energetic al Uniunii. În 2019, emisiile directe din sectorul cărbunelui au reprezentat 31 % din totalul emisiilor de metan, un nivel aproape egal cu cel al procentului de 33 % al emisiilor directe de metan generate în mod combinat de petrol și gazele fosile.
Câteva prevederi ale noului Regulament
- Se aplică pentru reducerea emisiilor de metan din explorarea și exploatarea în sectorul upstream de petrol și gaze fosile, în sondele inactive, sondele închise temporar și sondele închise permanent și abandonate, din colectarea și prelucrarea gazelor fosile, din transportul, distribuția și stocarea subterană a gazelor și din instalațiile de gaze naturale lichefiate (GNL).
De asemenea, se aplică, de asemenea, minelor de cărbune subterane active și minelor de cărbune de suprafață, precum și minelor de cărbune subterane închise sau abandonate.
- Normele privind măsurarea cu precizie, monitorizarea, raportarea și verificarea a emisiilor de metan în sectoarele petrolului, gazelor naturale și cărbunelui, precum și privind reducerea acestor emisii, inclusiv prin anchete privind depistarea scăpărilor de gaze și eliminarea lor (LDAR) și restricțiile privind evacuarea în atmosferă și arderea la faclă, asigurând în același timp protecția lucrătorilor împotriva emisiilor de metan, ar trebui să fie abordate printr-un cadru juridic adecvat al Uniunii. Normele stabilite în prezentul regulament ar trebui să sporească transparența în ceea ce privește importurile de energie fosilă în Uniune și să contribuie la o adoptare pe scară mai largă a soluțiilor de atenuare a emisiilor de metan în întreaga lume. Pentru potențialul de încălzire globală ar trebui utilizat un orizont de timp de 20 de ani și unul de 100 de ani.
- Regulamentul recunoaște că respectarea obligațiilor care decurg din prezentul regulament poate necesita investiții din partea entităților reglementate, iar costurile aferente acestor investiții ar trebui să fie luate în considerare la stabilirea tarifelor, sub rezerva principiilor eficienței.
- Având în vedere efectul puternic al emisiilor de gaze cu efect de seră, evacuarea în atmosferă ar trebui să fie interzisă, cu excepția urgențelor sau a defecțiunilor, sau în timpul anumitor evenimente specifice în care evacuarea în atmosferă, într-o anumită măsură, este inevitabilă și strict necesară. Pentru a asigura că operatorii nu utilizează echipamente concepute pentru evacuarea în atmosferă, ar trebui adoptate standarde tehnologice care să permită utilizarea unor alternative cu emisii mai scăzute.
- Arderea la faclă se consideră a fi ardere la faclă de rutină atunci când se efectuează în timpul procesului normal de exploatare a petrolului, a gazelor și a cărbunelui în absența unui număr adecvat de instalații sau a unei geologii care să permită reinjectarea gazelor produse, utilizarea lor la fața locului sau expedierea lor către o piață. Arderea la faclă de rutină ar trebui interzisă. Arderea la faclă ar trebui permisă în cazul în care este singura alternativă la evacuarea în atmosferă și în cazul în care evacuarea în atmosferă nu este interzisă. Eliminarea arderii la faclă de rutină ar spori, de asemenea, disponibilitatea gazelor naturale pentru piețele de gaze. Evacuarea în atmosferă este mai dăunătoare pentru mediu decât arderea la faclă, deoarece gazul eliberat conține, de regulă, niveluri ridicate de metan, în timp ce arderea la faclă oxidează metanul transformându-l în CO2, care are un potențial de încălzire globală mai scăzut. Prin urmare, în cazul în care nu este disponibilă nicio altă opțiune, arderea la faclă ar trebui să fie preferată evacuării în atmosferă.
- Reinjectarea ori utilizarea la fața locului a metanului sau expedierea metanului către o piață ar trebui să fie întotdeauna preferabilă evacuării în atmosferă sau arderii la faclă.
- Emisiile de metan provenite de la sondele inactive, sondele închise temporar și sondele închise permanent și abandonate prezintă riscuri pentru sănătate, pentru siguranță și de mediu. Prin urmare, obligațiile de monitorizare, inclusiv de cuantificarea și, în cazul în care există echipamente de monitorizare a presiunii, de monitorizarea presiunii, și de raportare ar trebui să se aplice în continuare, iar respectivele sonde și amplasamente ale sondelor ar trebui să fie închise permanent, recuperate și decontaminate, după caz.
Minele de cărbune
- Atunci când își încetează exploatarea și sunt închise sau abandonate, minele de cărbune continuă să emită metan, denumit „metan de mină abandonată” (MMA). Aceste emisii de metan se produc, de regulă, în surse punctuale bine definite, cum ar fi puțurile de aerisire sau gurile de evacuare de suprapresiune. Având în vedere creșterea nivelului de ambiție în materie de climă și reorientarea producției de energie către surse de energie cu emisii mai reduse de dioxid de carbon, există riscul ca emisiile de MMA să crească la nivelul Uniunii. Potrivit estimărilor, chiar și după 10 ani de la încetarea exploatării, minele de cărbune neinundate continuă să emită metan la niveluri care ating aproximativ 40 % din emisiile înregistrate la momentul închiderii. Prin urmare, statele membre ar trebui să realizeze inventare ale minelor de cărbune subterane închise și ale minelor de cărbune subterane abandonate în care operațiunile au încetat după data 3 august 1954 și partea responsabilă identificată ar trebui să aibă obligația de a instala dispozitive pentru măsurarea emisiilor de metan.
- Pentru a reduce emisiile de metan din minele de cărbune active, statelor membre ar trebui să li se permită să introducă sisteme de stimulente pentru reducerea emisiilor de metan, sub rezerva normelor aplicabile privind ajutoarele de stat. Sistemele respective ar putea, în special, să stimuleze investițiile în captarea și injectarea metanului în rețea și reducerea emisiilor de metan provenite de la puțurile de aerisire și de la arderea la faclă. Statelor membre ar trebui să li se permită să introducă sisteme specifice de taxe și tarife pentru a facilita investițiile în reducerea emisiilor de metan, printre altele, ca parte a programelor privind ajutoarele de stat care vizează dezafectarea capacităților de exploatare a cărbunelui, sub rezerva normelor aplicabile privind ajutoarele de stat.
- În minele de cărbune închise sau abandonate ar trebui permise cele mai bune practici de atenuare existente pentru reducerea emisiilor de metan, cum ar fi dezvoltarea de proiecte de stocare a energiei geotermale și termice în minele de cărbune inundate, utilizarea de aplicații hidroenergetice în minele de cărbune neinundate, captarea emisiilor de metan prin degazificare, utilizarea dispozitivelor de degazificare relevante pentru siguranță, utilizarea gazelor de mină pentru producția de energie sau îndiguirea apei de mină și alte utilizări posibile.
Importurile
- Ar trebui să se impună importatorilor de țiței, gaze naturale și cărbune în Uniune să furnizeze autorităților competente relevante informații cu privire la măsurile legate de măsurarea, raportarea, verificarea și atenuarea emisiilor de metan întreprinse de exportatorii către Uniune și de producătorii din țări terțe, în special cu privire la aplicarea unor măsuri de reglementare sau voluntare pentru controlul emisiilor de metan ale producătorilor din țări terțe care furnizează țiței, gaze naturale sau cărbune, cum ar fi anchetele LDAR sau măsurile de control și restricționare a evenimentelor de evacuare în atmosferă și a evenimentelor de ardere la faclă.
- În plus, Comisia ar trebui să instituie un instrument mondial de monitorizare a emisiilor de metan, care să furnizeze informații cu privire la apariția, amploarea și localizarea evenimentelor cu emisii ridicate de metan din surse de energie, precum și un mecanism de reacție rapidă care să abordeze evenimentele supergeneratoare de emisii survenite în interiorul sau în afara Uniunii.
- Noile contracte pe care importatorii din Uniune le încheie pentru furnizarea de țiței, gaze naturale sau cărbune ar trebui să consolideze adoptarea în țările terțe a unor norme de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor de metan echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament.
Depistarea și eliminarea emisiilor
- Până la 5 mai 2025 pentru amplasamentele existente și în termen de șase luni de la data începerii operațiunilor pentru amplasamentele noi, operatorii prezintă autorităților competente un program de depistare a scăpărilor de gaze și de eliminare a lor (denumit în continuare „programul LDAR”).
- Repararea sau înlocuirea componentelor menționate la alineatul (8) are loc imediat după depistare. În cazul în care repararea nu poate fi efectuată imediat după depistare, se încearcă efectuarea acesteia cât mai curând posibil și nu mai târziu de 5 zile de la depistare; repararea se finalizează în termen de 30 de zile de la depistare.
- În cazul în care sunt depistate emisii de metan în sonde inactive, în sonde închise temporar sau în sonde închise permanent și abandonate, statele membre sau partea responsabilă în temeiul alineatului (8) iau toate măsurile necesare de care dispun pentru decontaminarea, recuperarea și închiderea permanentă a sondei în cauză, după caz, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și ținând seama de impactul asupra mediului al lucrărilor necesare în vederea reducerii aferente a emisiilor de metan.
- Fără a aduce atingere Directivelor 2008/56/CE și 2013/30/UE, autoritățile competente pot decide să scutească sondele petroliere și gaziere offshore situate la o adâncime a apei mai mare de 700 de metri de la cerințele prevăzute la alineatul (3) sau (9) de la prezentul articol, dacă pot fi furnizate dovezi solide că este foarte probabil ca impactul asupra climei al emisiilor potențiale de metan generate de sondele respective să fie neglijabil.
- Până la 5 august 2026, Comisia instituie un instrument mondial de monitorizare a emițătorilor de metan pe baza datelor satelitare și a datelor introduse de mai mulți furnizori și servicii de date certificate, inclusiv de la componenta Copernicus a Programului spațial al Uniunii instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696. În acest scop, Comisia poate utiliza instrumente sau cadre internaționale existente, dacă sunt disponibile.
- Instrumentul mondial de monitorizare a emisiilor de metan se pune la dispoziția publicului și furnizează actualizări periodice, cel puțin cu privire la apariția, amploarea și localizarea evenimentelor cu emisii ridicate de metan din surse de energie din interiorul sau din afara Uniunii.
Care este situația în România?
Conform Asociației Energia Inteligentă, România prezintă numeroase obiective ce intră sub incidența acestui nou regulament:
- În cei 166 de ani de extracție a țițeiului și gazelor naturale, România a realizat aproximativ 54.615 sonde, dintre care în prezent sunt active 10.701 și 43.914 inactive.
De asemenea, au fost construite 2.250 de instalații tehnologice pentru producția de țiței și gaze, inclusiv:
- aproximativ 110 stații de comprimare a gazelor
- aproximativ 50 de compresoare de gaze, altele decât cele din stațiile de comprimare
- aproximativ 400 de stații de măsurare și reglare gaze (SRM), care reprezintă interfața cu TRANSGAZ și operatorii de distribuție gaze, și panouri de măsură (PM)
- aproximativ 50 de stații de uscare gaze
- 15 stații de dezbenzinare
De asemenea, s-au construit numeroase manifolduri de producție pe teren, MPSKID-uri (puncte de măsurare automatizate), baterii de cazane de abur și apă caldă, unități G2P (de producere a energiei electrice din gaz) și CHP-uri (de producere a energiei electrice și termice din gaz). Aceste instalații vor intra sub incidența regulamentului pentru reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic, incluzând programe precum LDAR (detectarea și remedierea scăpărilor de gaze), MRV (măsurarea, raportarea și verificarea scăpărilor de gaze) și stabilirea limitelor pentru arderea și ventilarea gazelor la coș.
Conform site-ului Reporter Economic, la începutul anilor 1990, România avea 464 mine de cărbune şi alte minerale. Până în 2004 producţia a fost oprită în 344 dintre cele mai nerentabile mine; 82 dintre ele au fost închise şi s-au încheiat contracte pentru închiderea și ecologizarea a încă 191. La nivel naţional, în anul 2008 a fost aprobată închiderea a 85 de obiective miniere, care se adaugă la cele 462 cu activitate sistată în perioada 1998-2006. În plus, între 2005 şi 2012, prin proiectul de închidere a minelor şi regenerare de mediu şi socio-economică, s-a reuşit închiderea a 23 de mine şi companii miniere.
Studiul Analiza impactului propunerii de Regulament european privind metanul asupra industriei extractive de tiței și gaze din România, realizat de Dumitru Chisălită – Expert Judiciar Petrol și Gaze pentru România/Expert European Extrajudiciar Petrol și Gaze Agreat de Asociatia Experțiilor Europeni de la Paris și Mihaela Bălănescu – Expert Tehnic al Organizației Națiunilor Unite – Convenția Cadru privind Schimbările Climatice (UNFCCC) pentru verificarea inventarelor naționale de emisii de gaze cu efect de seră, referitor la o versiune anterioară a Regulamentului, evidențiază câteva aspecte legate de implicațiile pe care această nouă lege o are asupra României:
- Instalațiile care sunt construite în sistem deschis nu vor mai fi permise după intrarea în vigoare a Regulamentului, care nici nu prevede o derogare pentru țări care au zecii de mii de sonde și de instalații de producție, așa cum este cazul României.
- Ținând seama de numărul mare de instalații din zona de extracție țiței si gaze naturale care ar trebui înlocuite în România, de capacitatea de proiectare, construcții montaj, timpul de obținere a avizelor și autorizațiilor, ar fi necesari cel puțin 10 ani pentru a duce la îndeplinire o astfel de obligație și cheltuieli de miliarde de euro.
- Scăderea semnificativă a emisiilor de metan în intervalul 1989 – 2020 la nivelul României, demonstrează punctual comportamentul responsabil al operatorilor din sectorul de producție țiței și gaze care și-au adus contribuția și în lipsa vreunui Regulament privind emisiile de metan și au făcut eforturi susținute în sensul investițiilor graduale în infrastructura de producție pentru a elimina riscurile emisiilor de gaze cu efect de seră la un nivel sustenabil.
- Valoarea maximă estimată a emisiilor fugitive de metan din sondele inactive/abandonate este de 0,96 kt CH4/an, aceasta reprezentând 0,1 % din emisiile de metan la nivel național, sub nivelul erorii de măsurare a metanului.
- Având în vedere costurile estimate a se cheltui în sectorul de extracție țiței și gaze pentru conformarea cu acest Regulament, aceste sume vor afecta fezabilitatea exploatării în anumite câmpuri, costurile adiționale ce survin din implementarea măsurilor propuse de acest proiect de Regulament având ca efect reducerea investițiilor în activitatea propriu-zisă de extracție si producție. În consecință, se va reduce perioada de exploatare a zăcămintelor și astfel se vor reduce cantitățile anuale de hidrocarburi extrase în România cu cca. 16%, crescând importurile de hidrocarburi în România.
- Impactul Regulamentului european asupra prețului la consumatorul final se prezintă astfel:
- consumatorii casnici – creșterea prețului la consumatorul casnic față de prețul actual plătit de consumatorul casnic este estimat a fi de 6%, dar cu o creștere a impactului asupra Bugetului de Stat cu cca. 0,9 mld lei în 2024 și cu cca. 0,22 mld în Q1 2025. După 1 aprilie 2025, moment în care legea nu mai prevede existența unui preț plafonat, prețul plătit la populație va fi cu până la 31% mai mare.
- Consumatorii noncasnici cu consum sub 50.000 MWh/an – pentru majoritatea consumatorilor nu va exista o creștere a prețului față de prețul actual. Va exista o creștere a impactului asupra Bugetului de Stat cu cca. 2,77 mld lei / 2024 și cu cca. 0.69 mld în Q1 2025. După 1 aprilie 2025, moment în care legea nu mai prevede existența unui preț plafonat, prețul plătit va fi cu până la 31% mai mare.
- Consumatorii noncasnici cu consum peste 50.000 MWh/an – va exista o creștere a prețului cu până la 31% .
Surse: